Boala singurătății
A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.
El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.
Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.
E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.
Mă plimb cu Dumnezeu la braț spre nord
Ca un copil cu tatăl său spre școală...
Fiind ajunși la un comun acord:
Singurătate-ai cea mai cruntă boală...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plimbare
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre boală
- poezii despre îngeri
- poezii despre școală
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.