Respiri în ochi de piatră
Mâini aspre
de mângâieri carnale
pun ampreta pe clarobscurul
unei zile jupuite
din trupul unei statui.
O ploaie de ani
ultim război neînceput
ce ascunde
urme de schije în răni
restaurând începutul.
Mireasă în alb
niciodată atinsă
ignifugă
exciți priviri de piatră
dilați cuvintele
odată cu timpul
căzând amenințător
într-o avalanșă de timbre sonore
și focuri reci până la oase.
Tu vii
mereu din tine
și arzi invizibil
miroși a carne perpelită
pe buza unui sărut
respiri în ochii de piatră
caldură
animându-mă...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulian Lorincz. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.