Incertitudinea arderii
[pierderea identității]
lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)
numai hlamida de carne este zdrențuită
de ciclonul timpului
apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii
palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrișează furioși pădurile sângelui
îmi putrezește sub limbă
jăratecul
când mă rostesc în lume fără oglindă
strălucirea roșului ilegal fisurează scutul la încheietura înțelegerii
mă scuipă
îndărătul pleoapei
cel ce vede un măcel de lumină și nu mă-neacă în lacrimă
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre porturi
- poezii despre furie
- poezii despre coroană
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.