Eu nu fumez

Uneori plictisit de viaţă
dau o fugă până la moartea din colţ;
tipa aceea cu dinţii îngălbeniţi de tutun
si cu degetele descărnate
de atâta tras la coasă.
,, Un pistol si un glonte!"- comand scurt
aruncându-i în poala mantalei
arginţii încă necheltuiţi ai vieţii.
Mă priveşte dispreţuitoare si îmi întinde
un pix si un caiet studenţesc...
Mă resemnez si plec bodogănind, în timp ce aud piatra lunecând pe oţelul cenusiu:
Fâşşş-fâş-fâş!
Mă întorc brusc din drum si îi întind pachetul nedesfăcut.
,, Ia bre si tu o ţigară...
Esti de treabă până la urmă!"
Din găvanele albastre i se rostogolesc lacrimi...
,, Nu voi veni înainte să termini pachetul",
îmi şopteşte dusă pe gânduri.
Pun ţigările în buzunar şi plec zâmbind.
,, Săraca, a îmbătrânit rău... a uitat că eu nu fumez".
De aceea mă şi plictisesc uneori de viaţă
şi dau o fugă până la moartea din colţ...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!