Ultima scrisoare de amor
Îți scriu din nou o ultimă scrisoare,
să-ți amintesc că te iubesc la fel,
sunt sigur că mă știi, eu sunt Costel,
ne-am cunoscut anul trecut la mare...
Când am plătit, la cină, toată nota
la cârciuma aceea-n Eforie,
eram pus la costum, cu pălărie,
iar tu erai cu scorpia de mă-ta...
Nu te slăbea din ochi, să nu cazi pradă
tentației de-a face vreun păcat,
dar noi, înamorați, ne-am descurcat
și-n piept am tras-o, fără să ne vadă..
Urcai în bezna nopții, drăgăstoasă,
în papuceii albi și-n capoțel,
la cameră, la mine, în hotel,
căci cheia ți-o pasasem pe sub masă...
Și-apoi, pe săturate, din amor
mușcam cu lăcomie și-nfocare
pân' ce pica tapetul de sudoare
și ciucurii zburau de la covor...
Te rog să-mi scrii că mi-e-mpotriva firii,
nu înțeleg fiindu-mi cu mirare,
ce căutau, în ziua despărțirii,
papucii albi la mă-ta în picioare?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.