Ca o prințesă
Erai ca o prințesă în mintea mea,
Când presăram iluzii-n calea ta,
Iar al tău mers felin și grațios
Dă vieții mele zel evlavios.
Un zâmbet numai de-ar fi fost răspuns,
Era pentru acele clipe de ajuns,
Dar tu te-ai dus și eu m-am dus apoi,
Pe alte drumuri strâmbe și-amândoi
Am dus o cruce-astfel predestinată,
De la-nceput, de când ne este dată,
Acum, când este ceas de împliniri,
Ne cufundăm, cuminți, în amintiri.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.