De moarte
trăiesc să-l fac pe tata mândru
de fetița lui frumoasă
să-l fac să uite că-ncerc să nu-l mai iubesc
trăiesc să uit nopți petrecute
pe gresia rece din baie
făcându-mi curaj să tai mai adânc
și să simt șuroaiele de sânge
cum țâșnesc și-alunecă ușor
până ajung pe podea
să-i uit consistența aia unsuroasă
și mirosul insuportabil de fier
trăiesc să fac, să simt, să dau
și mai ales să iau
bucuria pe care mi-o împart alții
poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simona Bălan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.