Salcâm aș vrea să fiu
Încovoiat de propria-nflorire,
E potopit salcâmul de iubire,
Când vin albine pentru-o sărutare
Și îmbrăcate-s în comori solare,
Purtate-n noaptea stupului ce-aduce
Dulceața nemuririi de pe Cruce,
Cu stropi de foc, din răsărit de Soare,
Aprinși de Cer, în câte-o lumânare!
Încovoiat sunt și eu, de iubire,
Precum salcâmu-n zori de înflorire
Și-aș vrea săruturi, să-nfloresc iubirea,
Ca în iubire să rodesc Psaltirea.
Dar, cum iubirea-n trup este păcatul,
Pe care-l port mereu cum mi-este datul,
Tot dat îmi este-acum să nu pot duce,
Iubirea mea de Cer, până la Cruce,
Că întinat de dragoste trupească,
Salcâm aș vrea să fiu, să înflorească
Izvoarele Luminii la răscruce,
S-ajung, dus de albine, pân' la Cruce!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.