Istorie hazlie

Dej musteşte a bună dispoziţie proletară
Ştiind că merge pe blat cu trenul istoriei,
Cizmarul ne zâmbeşte şăgalnic, strâmb,
Ca un placheu de la un pantof scâlciat,
Ţapu', răsfirându-şi barba, râde mânzeşte,
E felul lui de a fi preţios animal,
Nea Ion Ilici hohoteşte ca proasta-n târg
Cheltuindu-şi aiurea sinergia paşilor legănaţi,
Din ochiul ceacâr al matrozului mangă curge
O lacrimă: Stolo, nu mă orbi cu Golden Blitz-ul
Mihai Viteză se închipuie, cabotin, Mihai Viteazul
Dar ăstuia până şi zâmbetul îi este bâlbâit,
Vremuri de râs trăit-am
Jumătate de veac bătută pe muchie,
Doar Mareşalul ne-ndeamnă
Din colţul lui de uitare,
La care l-au pedepsit toţi zâmbaţii
Să stea pe coji de nucă,
Nu mai avem putere, nici să râdem,
Nici să bocim, ni paix, ni guerre,
Rostind, cu mult mai grav
Decât o sentinţă abuzivă
De condamnare la moarte,
Trei cuvinte ordin,
Ca o Sfântă Treime a demnităţii:
"Nici o lacrimă!"

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!