Dincolo de nori
Păzitorul timpului m-a iubit nespus,
o mamă cu ziua de astăzi în pântec,
îi auzeam palmele cum netezeau
câte o lacrimă și o-ntindeau la mal,
să-i facă respirație gură la gură,
până la cântec.
Luna m-a prins de picior,
să-mi cadă sufletul în palmă, să-l contemplu,
să alerg spre zenit
ca o duminică trezită în zori,
grăbită să nu piardă
desferecatul porților la templu.
poezie de Carmen Georgeta Popescu din Volumul "Amintiri din clepsidră" (noiembrie 2016)
Adăugat de Carmen Georgeta Popescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.