Unde eram când tu strigai la viaţă?!
Unde eram când tu strigai la viaţă
Ţinându-te de margini de sicriu,
Când monstrul cu o inimă de gheaţă
Te-nfăşura în giulgiul siniliu?!
Să ne spălăm cu toţii de păcate,
Spune-mi, te rog, cum dăm o zi 'napoi?!
Privirile ne-au îngheţat holbate,
Ori rătăcim aiurea cu ochi goi...
Când te zbăteai între lumini şi umbră,
Unde eram, neprihănit copil?!
Ce gol căscat ne laşi, sub fruntea sumbră,
În timp ce bunul mers e inabil?!
Cu chinul tău, durerea mea sporeşte
Şi neputinţa mă sugrumă-ncet,
Iar ultima bătaie ce zvâcneşte,
Din pieptu-ţi trece-n sufletu-mi, stilet.
Ce hade javre dorm pe prispa ţării,
Ce au jurat sub sacru jurământ,
Să nu dea niciun suflet viu uitării?!
De ce te-nghite reavănul pământ?!
poezie de Mihaela Banu (27 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.