Nocturnă

În pânza tremurândă a lacului sihastru
Se oglindeşte luna cu ochii-diamant;
Ferigile-ameţite de aerul albastru,
Tot răspândesc miresme, cu-n foşnet delirant;

Poteci insingurate doinesc pădurea verde-
Ce vise 'nalţă-n beznă pe-un lujer prins de stele;
Ţi-aud păşirea-nceata, desculţă, tot se pierde
Spre cetine-obosite, prin move imortele;

Lintoliu de-aer mistic de umeri mă cuprinde,
Mă-nalţă ca pe-o zeie spre-altare cu răşină
Văd paşii rătăciţi pe creste tremurânde,
Dar nu vei şţi nicicând c-o umbră ţi se-nchină.

poezie de Luiza Nerut (11 iunie 2015)
Adăugat de Liliana Voicu
Votează! | Copiază!