Negenerații de iubire mai târziu
Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îți rămâne să cauți soluția de cer,
marele spumant al renașterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunță, solar,
o nouă adormire în neputințe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătății.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoși tăcuți în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viața catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniștea de a dormi în truda lor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.