Labirint

Labirint, totul e simplu...
Prima zi:
Ţipetele au un dulce extaz,
Nu reuşesc să mă amuz.
O altă zi:
Vocile creează haos,
De ce m-am săturat de lapte?
Cândva, departe:
Eu văd luminiţa,
Ea este în tunel?
Răsărit:
Buzele tale sunt singure,
Nu vrei să fim împreună?
Examen:
Dacă mâine n-ar mai fi,
Ce faci cu ziua de azi?
Parc:
Paşii tăi nu lasă urme
Decât în privirea mea...
Cer senin:
Aş vrea ca orizontul
Să fie capătul buclelor tale.
Ceartă:
De ce nebunii
Nu poartă ură?
La apus:
Mergi mai departe,
Eu oricum voi fi acolo!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!