Ardelenisme
nori dubași, feștiți c-o dâră
de negreală, cam o țâră,
și-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.
tropotind prin stropi de ploaie
țurăiesc printre altoaie...
când buiac și când fălos
și n-am bai că sunt apos.
nici o hibă n-oi ave!
și n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleșag.
io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.