Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistență când viul
încă mai sucește mințile cărnii
nu cunosc vorbele de la fântână
când și unde
e nupțialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet
tihnește-n cuvinte a-și deschide sicriul
îngerul de Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.