Frisoane
eram perna mâhnită
de
somnul rațiunii,
palpitațiile,
tunetele&fulgerele prin norii de puf,
furtuna asta în oglindă,
capu-i peșteră de piatră coborând
pe fundul mării/malul cerului
râdeați de slăbiciunea mea;
ascuns în odihna zâmbetului
ca o pătură
peste frigurile lacrimilor
din tot corpul
geometric/lichid
vă simplificam logica
vă iubeam visele(!) nervilor voștri cochilii
apoi pietrele au rămas,
malurile s-au înverzit,
se vor trezi...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.