Căruța cu coviltir
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir,
Pe mal de râu, oprind din nesfârșitul drum,
Au poposit căruțele cu coviltir.
Necaz, nevoi, tristeți sunt prefăcute-n scrum,
Cântă țiganii, fuste se rotesc în șir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir.
Sunt fericiți, se-nveselesc mai abitir,
Speranța-n licăr nu se spulberă nicicum,
O țigăncușă-și prinde-n păr un trandafir,
Doru-i vrăjit se unduie pe-al apei fir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.