Ultimul rol, ultima scenă

Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te ştie.
Toţi cred că viaţa ta e-o tragedie,
Toţi râd cum faci numai un pas şi cazi!

Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în braţe un popor,
Iar şefii statului---în limuzine.

O, Doamne, duşi demult sunt acei ani
Şi-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopţi târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.

În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Şi coborând, le-aruncă-n drumul mare!

Apoi bastonu-i lunecă pe-asfalt
Şi-atunci când vrând să-l prindă se destramă,
Parcă pe scenă a îngenuncheat,
Iar spectatorii toţi la bis o cheamă!

18 iulie 2019

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!