Fără dor iubirea moare
În așteptarea îmbrățișării
Ecoul rătăcește în vedenii,
Inima-i buchet de sentimente,
Dimineața iese din muțenii.
Zburăm vindecător în vindecarea
Așteptărilor țesute-n duioșie,
Candela privirii se aprinde
În mirosul proaspăt de gutuie.
Ai venit? Te-am așteptat
În pragul meu țesut cu floricele,
Hai, pășește dar ai grijă,
Mânjit este cu smirnă și cu stele.
Promisiunea sângerează-n noi
Sub flacăra unui sărut profund,
Te-am așteptat cu nerăbdare,
În inimă cu grijă să te-ascund.
Nu vreau vedenii să apară
În orizontu-ntins precum o ață,
Sub el și când voi fi nisip,
Tu să mă vezi crâmpei de viață.
Până atunci te tot aștept
Din orice colțișor cu soare
Că doru-i sfânt întru iubire
Și fără dor iubirea moare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.