Ochii tăi
Ochii tăi albaștri
Ca marea calmă, azurie,
Frământându-și valurile,
Fiecare țipăt de albatros un pizzicato
Al unei harpe fără de sfârșit
Ce te-nvăluie cu viclenia sirenei
Și te trage, fără scăpare în vârtej
Ochii tăi albaștri
Ca nourii tolăniți leneș
La margine de lac
Blue sky, blue sky,
Se tânguie Pink Floyd
Neputând ține ritmul
Cu unduirea șoldurilor tale
În care bărbatul se pierde
Ca într-o mlaștină de smarald
Ochii tăi albaștri
Ca- iartă-mi metafora folosită
În exces- albastrul de Voroneț
Hipnotizând adulmecări feline,
Culoare risipită până la streașină
Numai în haosul Purgatoriului
Unde îmbrățișarea-ți
E laț de spânzurătoare
Ochii tăi albaștri
Ca două oglinzi de gheață
Iezere pe padina muntelui
Sticlind magic în asfințit
Ce te-ndeamnă la escladare,
Deabia îți stăpânești hohotul de râs
Gata a prăvăli peste imprudent
Avalanșa...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Ardeleanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.