Promenade atemporale

Până mai ieri, ne întâlneam cu străbunii
La mănăstirea Marelui Ştefan în naos...
Că nu-i tăzlăuan să nu fi trecut pe-acolo,
Prin faţa altarului pârguit de icoane,
La botez, cu ochii bulbucaţi
De spaima începutului de viaţă,
La nuntă, voievod de-o zi, încoronat
Cu pirostriile legământului în doi,
Şi, în fine, pe năsălie, galben, nepăsător
La promisiunile rudelor înlăcrimate
Bocind, din reflex, c-aşa se cade la mort,
"Veşnica pomenire", dar ce s-o servi la praznic?
Singură, mănăstirea, ne garanta că musai
CANDVA vom trece prin naos
Şi, prin rotocoale de fum
De cădelniţă şi miros de tămâie
Ne vom reîntregi familiile rătăcite prin pământ
"Sărut mâna, bunicule", "Bună, nepoate"
"Ce zici, punem la noapte de o Messă?"
Că Dincolo-s interzise chiolhanurile,
Ptiu, ce dogorit de sete mi-i spiritul
Dau cruce masivă de marmură pe un şpriţ de la mat
Iertare, Preamărite, trăncănesc aiurea, cu păcat,
Am înţeles, pe dată execut mătăniile,
M-am preabucurat de venirea rubedeniilor...
Înălţarea unui alt lăcaş al Domnului
I-a pus pe sătenii de Dincolo şi Dincoace de Styx
Pe gânduri... Să te ţii de-acum încolo
Umblatul brambura al Sufletelor între naosuri
Premize iminente – drăcie! – de haos,
Şi atunci nu s-a găsit o altă soluţie
Decât să-şi fixeze întâlnire, la pauza de criptă,
Pe malul stâng al Peştiosului, pentru nocturne,
Tandre, sfâşietoare, atemporale promenade...
Nu vă îngrămădiţi, prisoseşte infinitul,
Ajunge la toţi. E lună plină şi se zăreşte
Înspre Apus, tăcut şi martor la toate, Holmul...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!