Oul stihului
priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îți plouă diamante,
suind în ghețuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.
și-n dulce diavol drumuri delirante
pășeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naște neființa-n vis vivante.
ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
și mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.
în Oul stihului ți-e Domnul miez,
penița mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.