Torente albastre
erai agilă ca o vidră
în noapte
despicând
oglinda lunii din râu
distanța dintre visele noastre
o străbăteai
în torente albastre
dimineața ridicai orizontul
deasupra genunchilor de sare
la apus
prăvăleai un clocot dulce
ca siropul de arțar
ochii tăi erau ca apele
noaptea,
ziua
ca apele
plecai
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.