Dorm
dorm invers,
opusă spațiului cu margini,
pereții răpuși de alb se dau la o parte.
dorm pe umărul tău
și în golul tău pe dinăuntru.
în gustul cu o altă culoare
neucisă de întuneric,
captivă în țesătura de vise ce plutesc.
intru în golul umbrei tale lent și nedurut,
între paranteze timpul stă pe loc.
dorm invers, în ungherul curbat spre lumină,
în colțul de taină rămas în albastru.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.