Solie de pace

Din vremea primului bard, pisicile merg pe gard,
Pe când câinii, mai nerozi, umblă cu covrigi în cozi.
Şi ca din senin iscară, cu insulte şi ocară,
Tărăboi şi tevatură, drept la noi în bătătură.
Declarând război pe faţă, sângeros, fără speranţă,
De atunci se ceartă-ntr-una, cât e ziua, cât e luna:
- Vezi-ţi de oasele tale, că îţi curg din gură bale!
Ia păzeşte bătătura, latră cât te ţine gura!
- Bine că eşti tu deşteaptă! Vezi, stăpânul te aşteaptă
Să dai printre şoareci iama, să le faci degrabă seama,
Că s-au cuibărit în şură, rozând tot ce prind în gură,
Iar în pod sau în cămară, zici că e peron de gară!
Te credeam mai înţeleaptă! Torci, când şoarecii aşteaptă
Să mănânce caşcavalul?! Dormi, când pândeşte rivalul?!
- Ce să-ţi spun, mare mirare, stai cu coada-ntre picioare,
Pe când hoţul dă târcoale la ţarcul cu animale.
Stai la soare, cocoloş, tolănit, precum un moş...
- Bine că torci stând pe labe, cot la cot cu alte babe...
- Ştii ceva, vezi-ţi de treabă! Eu-s frumoasă, nu sunt babă!...
- Las' că tu ai început; să dormi cum ţi-ai aşternut!
Altă datorie n-am: din când în când să zic ham,
Aşa că e numai bine, duc războiul meu cu tine.
Tu ce stai mai mult în casă, cu stăpânii la o masă,
Te-aş ruga de-un colţ de pâine!... Astăzi, soro, nu poimâine!...
- Şi mai zici să fiu drăguţă?! Îmi scot gheara din pernuţă
Şi-ţi trag două dungi pe faţă; tu îmi dai mie povaţă?!
- Crezi că dacă stai în pod, tolănită-n fân, comod,
Poţi să verşi venin cu duba?! Las' că ştiu eu care-i buba.
De cum am venit pe lume, ai făcut, la gură, spume
Şi-ai pornit ca la război, să bagi râcă între noi.
- Uite frate, ce să spun; latri-ntr-una ca nebun
Şi te-vârţi în jurul cozii, de râd de tine şi plozii!
- Ia priviţi lume la ea! Are-n coadă-o tinichea,
Agăţată de puştani... Văd că n-ai nici tu mulţi fani...
Să-ţi arăt că-s cavaler, băiat fin, modest, sincer,
Vin cu-o solie de pace, deşi gura nu-ţi mai tace.
- Pace zici, între noi doi?! Eu ţi-am declarat război.
Cât vom trăi pe pământ, eu am ultimul cuvânt!
Eu, femeie, cu măsura, să îmi ţin închisă gura?!
Să miaun, să mă prefac, asta îmi ceri tu să fac?!
- Bine soro, fă cum vrei, dar solia-i cu temei!
N-o fi prea meşteşugită, dar oferta e cinstită.
Ca sa nu mai fie sfadă toată ziua în ogradă,
Ţine-ţi pernuţa cu ace şi-om trăi în bună pace!
Şi-apoi ce mai tura-vura, am să-mi mai ţin şi eu gura,
Respectând întocmai pactul, promit să nu-mi mai pierd tactul!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!