Ave! Eva! Evrika!
Mai știi când îmi țineai coșul pieptului în mână?
Ai mușcat din inimă și ai pus-o la loc,
ai așezat-o între inimile altora,
mușcate și ele,
aruncate în coșuri.
Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!
Umblam desculț prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
și n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
și căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.
Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!
O nouă iubire se întrevede la orizont -
iubirea a ceea ce nu va mai fi -
într-un continuu flux de nepăsare.
Frunza-ți galbenă a căzut ca un soldat mort,
e toamnă în părul tău, iubirea mea, și chiar pe strada ta;
în ochii tăi, un cer limpede se ascunde în gol
și o nouă iubire se întrevede la orizont:
Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.