Mi-e dor de noi
Mi-e dor de noi, atât de dor,
Mi-e dor să mai visăm în doi.
Sub grea povară mă-ncovoi,
M-apasă doru-ți călător.
Tot frigul ce-l purtăm în noi
E-atât de crunt răvășitor,
C-aud cum simțurile-mi mor
Sfârșind cu lacrima-n noroi.
Cât de departe ești nu știu,
Dar nu-ncetez să te aștept,
Sperând s-ajungi într-un tarziu.
Cred că nimic n-ar fi mai drept,
Înger să-mi fi, demon să-ți fiu,
Când m-oi culca la al tău piept.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.