Ochii-i sunt azurul ...
Ochii-i sunt azurul, pletele copt lan,
Care se revarsă pe al ei divan.
M-a strigat: Iubite, vino pe-ai mei sâni
Și-ți așterne capul, pân' n-om fi bătrâni!
I-am răspuns: Iubito, am să vin să sorb
Fraga gurii tale, ca un hulpav corb!
Și deși-am sorbit-o, buzele mi-s arse.
De clepsidra vremii clipa-ncet se sparse.
Istovit de freamăt, în târziul ceas,
Am plecat, iubito... De ce n-am rămas?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.