Dor cu dor
Strânge-ți dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!
A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
și acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.
Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit.
Strânge roua dimineții,
să-i speli genele de umbre
și de urmele tristeții
lăsate de iubiri sumbre.
Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!
Și în flacăra simțirii,
căutată tot mereu,
s-or îmbrățișa, curate,
dorul tău cu dorul meu...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre narcise
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.