Te-ntoarce, tu, făptură!
Un fluture se pierde încet spre 'naltul cer,
Pășind timid pe urme de nevăzute fire,
Ce toate-ntrepătrunse țes slavei împletire,
Ca un năvod pe luciul bătrânului eter.
Nu am în piept puterea să-i strig ce rău mă tem,
Că viața lui plăpândă se numără în clipe,
Iar zborul lui spre ceruri în zbateri de aripe,
O să îi împlinească al vieții lui blestem.
Te-ntoarce, tu, făptură, de unde ți-ai luat zborul!
Sau poate la-nălțime vrei visele să-ți stâmperi,
Să faci întoarsă calea până nu-i tras zăvorul
Și-n timp, ireversibil, să n-ai cum să răscumperi
Al vieții fir, ce stingher, se-agață în fuiorul
De vise nemplinite, ce-oriunde poți să-ți cumperi.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.