O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Şi-a rupt zăgazul patimii şi milei.

Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi îngheţând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.

Îngerul morţii şi-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porţile infernului, cerberul,

Neputincios să-şi înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colţi rânjiţi abia strunind puterea.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!