Năluci cu râset tandru
Prin porți de cer deschise coboară-n șoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-și prind cununa
Își spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.
Descântece șirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvășite înnobilează cântul,
Prin nelumești chemări iubirea o urzesc.
Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigați din depărtări,
Vrăjiți, îndrăgostesc de glasul lor șăgalnic
Și-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.
În revărsat de ziuă își risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor plutește mirabil fericirea,
Altițe curg pe ape... băieții plâng de dor!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.