O, norocoaso
ce distinsă e ora plutindă sub care te afli
cu extremele zâmbetului ce dau în aripi
și te împing razelor rușinoase de amurg
ori nesfârșitului sugestie la întâmplare-n burg.
ce norocos e cerul că se lasă pe tău umăr
cu resemnări de seară, cu spațiu-n număr,
cu toată răsărirea sentimentului în cristale
și gând îndoit pe aroganța genelor egale.
o, și pasu-ți triumfal înaintea aurorei încordare
întoarce întârzieri-n roze și-n glasul mângâiere
și meșterii ce au închis mișcări treze prin statui
împing toamne să plece din remușcările arămii.
o, norocoaso, tu ce pe braț găzduiești lumină,
însingurării farmec să-i prelungești ora vină...
tu, extaz senzual-n răspărul sonorului de frunză
ori în zbaterea ceramicii aciuată-n roșia-ți buză.
o, tu, suflet înalt prins în capcana vântului gri...
nici stâncile cu privirile scurse nu te mai pot opri
nici ovalele tăceri cazate de civilizatele tale mâini
pe această îndrăgostire în asemănarea celei dintâi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.