Ploaie de vară
Stropi cât roata carului
cad. Și cad. La întâmplare.
Rând pe rând, valuri de mare
deschid poarta cerului.
Răpăie tobe pe sus,
s-a dezlănțuit și vântul;
se ascunde tot pământul
în perdeaua ce s-a pus.
Ditr-odat', ca la-nceput,
zmei nu se mai văd în zare.
Ochii opresc o mirare
sub soarele priceput.
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Mihăilescu. [Vezi poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.