Stai drept, române!

Stai drept, române, fratele meu drag,
Rămas acasă, sau plecat pribeag!
Peste stejarii seculari şi brazi,
Ce se întind până-n Carpaţi şi azi,
Peste câmpiile cu galben spic,
Podgorii şi livezi după tipic,
Răsună cânt de jale românesc,
Că prea mulţi glia noastră jefuiesc.
Îţi saltă capul înjosit popor!
Mai-marii ţării-şi fac un viitor,
Doar pentru ei şi neamul lor de hoţi,
Că tu, să te descurci prin legi, nu poţi.
Şi cu cât eşti mai bun şi mai cinstit
Ai dreptul doar să mori sărac lipit.
Ştiu că de-a lungul vremii ai fost blând,
Tot suportând vreun jug, ori amânând
Să ceri dreptatea sfântă pentru-ai tăi,
Când ţara ţi-e condusă de clămpăi.
Ne pleacă-acei ce-aici au ostenit
Să credă-n vise de neîmplinit.
Noi am rămas tot mai blazaţi şi trişti,
Sfidaţi de clica de oportunişti,
Ce ne promit aici un colţ de Rai,
Doar ei asigurându-şi bunul trai.
Cu mâna-n vistierie pân' la cot,
Par mieluşei până le dai un vot.
Stai drept, române, fratele meu drag,
Ia-ţi vlaga din al ţării tale steag,
Săltându-ţi fruntea înspre munţii tăi,
Dă de pământ cu cruzii tăi călăi,
Ce au uitat ca eşti şi tu român,
Pe viitorul alor tăi stăpân!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!