Tăcere
Tata obișnuia să spună,
" Oamenii superiori nu fac niciodată vizite lungi,
lor nu trebuie să le arăți mormântul lui Longfellow,
nici florile din sticlă de la Harvard.
Independenți ca pisicile
care-și duc prada la loc ferit,
coada șoarecelui atârnând ca șiretul unui pantof în gura lor
uneori, ei preferă singurătatea
și le poate fi furat discursul
cu un alt discurs care îi încântă.
Cel mai profund sentiment se relevă pe el însuși în tăcere;
nu, nu în tăcere, ci în reținere."
Nu a fost nesincer nici când a spus, "Să faci din casa ta un han."
Hanurile nu sunt spații rezidențiale.
poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre pisici
- poezii despre independență
- poezii despre gură
- poezii despre fățărnicie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.