Hologramă
despre pașii noștri rătăciți aș vorbi
dacă nu mi s-ar alătura muzica pădurii
e ceață vampirică și doar gândurile
au luat-o la galop de nu le mai pot opri
mă amestec în această nebuloasă
istorii tropotesc
mă reazem de un trunchi
de teama năvalei întunericului
trosnet înfundat de crengi
hoardele de amintiri sunt pe urmele mele
chiar nu vreau să mă feresc
o frunză în cădere mă ia de mână
din ceață chipul tău se decupează
alergăm până când luna atârnată
destramă orice întrupare
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.