Rar, dar clar
În cuvintele încrețite de nervi
aștept să mă atingi și tăcerea se rupe,
îmi convine surâsul tău rece și pașnic,
nu mă răzbun pentru timpul irosit în plâns,
s-a întâmplat să nu mai cred nimic
și am scăpat de supărare.
Am atâtea variante în cărțile de viitor,
sunt dispus la experimente mai directe
și tu nu vrei să încerci,
ai întâlnit pasărea cu clonțul ascuțit de furtuni,
glasul ei e prevestitor de nenorociri
se aude rar, dar clar.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.