În liniștea mea se scufundă peștii
pot prinde gustul pe care nu-l am
așa cum unii au pofte neobișnuite
sunt atât de trist încât nu pot fi vesel
tu nu mă poți citi oricând
și rar o iau razna
în liniștea mea se scufundă peștii
și înoată în bancuri prin mările albastre
conduși de stelele din cer
nu mă voi culca până nu ascult cântecul sirenelor
așa cum am văzut jocul ielelor pe mal
și apoi râurile vor curge șlefuind pietrele visului
până dincolo de limite
mă las copleșit de sunetul sângelui în fiecare clipă
știu sufletul dus în tainele plânsului
și totul mi se pare o deșertăciune
ce nu o pot accepta
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.