Secvență...
O beznă adâncă, iute s-așternu
Peste fântâna albă, cu mistere
Și o durere aspră se țesu
În raiul vechi, al cânturilor grele.
În satul gol, copiii reveniră
Mult mai bătrâni decât părinții lor,
Iar doinele, cumplit se și porniră
Pe-un bocet aprig, înspăimântător.
Și-atunci poteci cu dor abrupt, suirăm
Și casele de lut păreau altare,
Pe brațul timpului, amar dormirăm,
Destine legănate-n minutare...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.