Spleen
N-am să te mai caut prin pâraie de munte,
căci mă tem să nu găsesc iar pietre.
În van, cu ochii tăi limpezi,
cu adieri mărunte
proporțiile grele au să mă îmbete.
Tufișuri dezgolite petrec fiori de hău,
și nu mă mai surprind anemice iluzii...
În urma veșnicului neant deschis,
trândav, purced spre rău
c-o aripă sedusă de vechile-mi contuzii.
Păreri, opinii, energice figuri pornesc
și se transpun în calea mea umbrită,
cum deșănțate partituri
ostentativ se odihnesc
pe-o coardă de vioară adesea ruginită.
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!