De-zis
E focul gri de la cenușă,
Acolo zace cartea mea,
Și-n aripa de cărăbușă
Adorm și eu cu tine grea.
Mă arde pântecul de ace,
În vocea ta mă răstignesc
Și nu se naște, nici nu tace,
Și nu se știe de-i lumesc.
E focul alb, de iepur alb,
Acolo zăcem amândoi
Și în adânc de mușuroi
Suntem aproape-aproape goi.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.