Sărut de cireșe amare
mai credeam că zorii cresc din pământ
nu știam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roșiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna
era vara târziu fără să știm
că nisipul ne arde ochii în zare
îți luai rămas bun c-un adio sublim
și-un sărut de cireșe amare
frunzele îmi par azi mai înalte
iarba îmi crește mai aproape de cer
buzele ți-erau ca cireșele coapte
ce au rodit prin copaci efemer
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.