Băut-ai cupa urii ...
Atâta vrajmășie, cumplită-ncrâncenare
Și vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ți țiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă și grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Și orice rațiune din fașă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, mințită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iți nărui și vis și idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.