Pe linia îngustă-a vieții
Pe linia îngustă-a vieții,
Pe drumul pașilor pierduți,
Trecut-au anii tinereții,
De amintiri rămân știuți.
Un pas la stânga, sau la dreapta,
De nu îi faci cu ochiul treaz,
Te-or face să rătăcești treapta
Și să te-ntorci nu ai răgaz.
Din marotonul vieții noastre
E șters cuvântul înapoi.
Destinul ce ni-i scris în astre,
Îl vom primi ca bravi eroi.
Vibrează liniștea adâncă,
Iar din penel de-abili zugravi,
Răsar ca flori de colț, pe stâncă,
Urmele noi de pași concavi.
Pas după pas, spre înainte
Vom merge stoici, iubind deschis,
Rugând aducerile-aminte
Să ne mai poate-n Paradis.
Pe ieri să-l reparăm nu ține.
Ziua de azi e ce primim.
Iar viitorul, știe-oricine,
Cu visul îl asemuim.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.