Al lunii
al lunii,
ars deasupra fântânii,
candelă de nuntă trandafirilor,
până împrejurul satului
devine aură de polen,
cât respiră turla
prin clopotele ierbii,
unde gleznele fecioarei
și buzele unicornului--
în fiecare zi
banchetul nopții,
în fiecare noapte
ziua rugului tău
înghețat!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.