Aruncarea podului de pe om
Mi-am aruncat hainele
și apoi
m-am aruncat în flegmă!
Luna dogoarea o stea să o-nfulece!
Porțile se strângeau în brațe
Caii se lingeau în șa
Podurile se apropiau de ora trezirii.
În timpul acesta fumam un arbore suculent.
Apoi toamna!
A venit cu un copil uscat pe o frunză
Nimeni
Dar absolut nimeni nu a bănuit
că în burta lui
o mamă își ascunde țipătul.
În timpul acesta o lacrimă fuma o umbră...
Hainele!
Ah! Hainele!
Stau pe malul flegmei
să le calce trecătorii
să mă îmbrac cu ele după asta
la patru ace!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.