Sunetele Pământului
Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăușe plete
ce se transformă-n cenușă
și dansează și dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-și muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună și zboară,
însoțită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenușiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
și nu ascultă glasul divin
ce izvorăște din inima Soarelui,
așezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înțelege muzica planetei
și glasul divin izvorât din adîncurile vieții.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre foc
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre păr
- poezii despre planete
- poezii despre picioare
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.