Stimabililor critici

Eu stau cu pieptul gol 'naintea voastră
Şi-un laţ uzat de cânepă la gât...
Priviţi-mă-n a ochiului fereastră
Când mă-njuraţi... Faceţi măcar atât!

De ruginite săbii nu mă sperii,
Eu sunt atlant si voi muri frumos;
În mintea mea cuvinte nasc imperii...
În capul vostru totul e pe dos.

Întindeţi arcul... Zbârnâie săgeata...
Izvor de trandafiri va curge-n piept.
Sap singur groapa... daţi-mi doar lopata,
Voi face-o lungă... (Eu si mort stau drept).

Vă este teamă s-apăsaţi trăgaciul?
Soldaţi de plumb! Eroi de mucava!
Al meu cuvant rămâne-va gârbaciul,
Vocala mea din vers vă va scuipa!

Nu am râvnit la locul nimănuia,
Cu umbra mea prea mulţumit am fost
Însă prostiei am surpat statuia
Si voi plăti al neplecării cost.

Eu stau cu pieptul gol 'naintea voastră
Si pieptul meu e tatuat cu vers,
Pun poezii-n a cerurilor glastră
Si-aşez în rime-ntregul univers.

Porniţi săgeata... apăsaţi trăgaciul...
Un sclav curând va deveni libert...
Am să renasc, îmi fi-va slova vraciul
Si drept pedeapsă, crunt... am să vă iert.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!